Cu drezina galactică spre Andromeda (VII)

 Trecusem cu bine proba preliminară, cea în care mi-am exprimat regretul astral pentru contribuţia pe care am avut-o la despărţirea celor două inimi pereche din întregul perfect. Escorta care mă condusese în faţa Marelui Consiliu m-a preluat la ieşirea din sala probei preliminare. Ne îndreptăm spre drezina mea galactică, în momentul în care şi-a făcut apariţia un mesager andromedian... S-a apropiat şi mi-a înmânat un bilet care conţinea, cel mai probabil, indicaţiile referitoare la prima probă, aşa cum spusese şi vocea din sala de Consiliu. Am citit biletul şi am rămas uimit de conţinutul lui: trebuia să merg prin Nebuloasa Andromeda şi prin constelaţia Kentaurus, în căutarea singurei comete muzicale din Univers! Când o voi găsi, va trebui s-o apuc uşor de coama ei de foc şi s-o conduc delicat către Terra, dar fără a intra în coliziune cu ea, iar acolo, în spaţiul extraatmosferic, să o fac să cânte muzica iubirii universale, pe note de foc. Dacă inima ce n-a mai fost pereche va auzi melodia şi va tresălta, amintindu-şi de vremuri apuse, atunci voi fi trecut de această primă şi dificilă probă. Iar dacă nu, ştiam de la Marele Consiliu, voi fi condamnat la rătăcirea astrală veşnică.

Era evident că această primă probă avea să fie extrem de greu de împlinit, dar sufletul hoinar îşi dorea pacea veșnică, în liniştea duioasă, universală, aşa că aventura muzicală era gata să înceapă. Cel mai dificil era să găsesc această minunată cometă muzicală, ce se plimba neobosit prin spaţiul intergalactic. Am hrănit şi adăpat caii de foc, le-am adăugat un supliment de jar din inimă (ne aştepta un drum lung şi anevoios), apoi am urcat în drezină şi, iată-ne la drum, spre centrul Nebuloasei Andromeda!

Să cauţi o cometă muzicală într-o nebuloasă de sute de mii de ani-lumină, e o treabă ce poate dura o eternitate şi tocmai pentru că eram presat de trecerea timpului spaţial am îndreptat drezina spre planeta Re Mi, undeva spre centrul constelaţiei Andromeda, cumva situată în centrul omicron al Nebuloasei. Din ce ştiam, acolo puteam să aflu câte ceva despre trecerea minunatei comete muzicale, cine a auzit-o şi când sau dacă a văzut cineva desenele astrale ale cozii ei înflăcărate. Ajuns pe planeta Re Mi, o entitate locală bine informată mi-a zis că ştie, chiar a văzut, această cometă deosebită, iar muzica ei s-a auzit până mai zilele trecute (zile-lumină, fireşte) prin toată constelaţia. Notele sale de foc lăsau urme adânci în materia universală, muzica astfel compusă rămânând o lungă perioadă, într-un portativ liric andromedian, ca o uriaşă pianină galactică mânată de un pianist de geniu universal. Aşadar, nu era deloc uşor de stabilit când trecuse, dar măcar trecerea ei fusese ascultată. Entitatea mi-a arătat direcţia pe care cometa muzicală o apucase, aşa că am urcat din nou în drezină, făcând cale-ntoarsă, spre exteriorul spiralei andromediene. Ajuns înapoi pe prima planetă din Andromeda Inferior, un sunet de foc se auzi în depărtare, undeva spre Alfa Centauri. Am îndreptat drezina pe noua direcţie şi am mânat caii de foc mai aprins ca oricând. Cu fiecare an-lumină, sunetele celeste deveneau tot mai clare, iar armonia lor impresiona acea parte de Univers.

În scurt timp, cometa muzicală şi-a făcut apariţia... Se mişca încet, desenând note muzicale învăpăiate, iar coada sa se ondula uşor, de parcă era o sirenă astrală. M-am apropiat şi i-am cuprins mijlocul de foc... N-a opus rezistenţă, dar nu era deloc uşor să conduci spre Terra o astfel de sirenă înfierbântată. Acompaniaţi de muzica instrumentelor celeste, ne-am apropiat înlănţuiţi de Terra. Cometa ştia de ce o căutăm şi ştia că muzica astrală de până atunci trebuia schimbată cu una la fel de minunată - muzica iubirii desăvârşite. Curând, Calea Lactee s-a umplut de o muzică ce nu mai fusese auzită până atunci, de sunetele armoniei perfecte, în timp ce coada cometei desena cu jerbe de foc, note muzicale adânc săpate în inimă. Iar inima aceea, inima pereche ce n-a mai format întregul, a tresăltat înfiorată. În acel moment, concertul astral a devenit amplu, spectacolul celest devenind universal. Un gând şi o înfiorare, o bătaie în plus şi o lacrimă, toate astea au curs muzical din inima ce nu mai era decât jumătate. Aproape pe negândite, cometa muzicală, impresionată şi ea de iubirea pierdută, a lăsat să-i cadă o lacrimă, apoi s-a întors şi şi-a reluat traseul său nebunatic, spre un nicăieri din Nebuloasa Andromeda. Trecusem înflăcărat de prima dintre probele care să mă conducă la recuperarea iubirii desăvârşite, aşa că am îndreptat drezina către alte lumi din Andromeda.

Va urma