Întors la drezină, am hrănit caii de
foc, am urcat şi am virat drezina pe direcţia Alfa Centauri, unde urma să
primesc a treia probă. O parte din Alfa Centauri, Proxima Centauri, mai precis,
fiind foarte apropiată de Terra, am tras de hăţurile stelare,
trecând foarte aproape de Pământ; speram, pe undeva, ca de acolo, de sus, să o pot zări
încă o dată... Dar n-a fost aşa... Drezina alerga pe căile văzduhului, fără
să-i pese ce gândesc. Aproape trecusem de Terra, când un norişor de praf de
stele mi se aşeză lin în poală! Purta parfumul de neuitat al zulufilor
cârlionţaţi ai inimii iubite şi am ştiut atunci că ea şi-a amintit şi a
dorit... Şi o nouă durere, profundă, m-a făcut să mă cutremur... Trebuia să
trec probele şi astfel, dacă pe Pământ ni s-a refuzat perfecţiunea întregului,
atunci măcar planetar şi etern ne vom regăsi şi vom iubi universal, desăvârşit,
absolut. Am luat înapoi praful de stele ce abia revenise, încărcat de
aroma sufletului pereche și l-am depus în inimă, în acel colţ al ei unde fuseseră stelele de aur celest.
Foarte repede am intrat în constelaţia Alfa
Centauri din galaxia Kentaurus şi mă-ntrebam unde voi primi proba următoare.
Nici un mesager nu-mi aţinea calea, nici o escortă nu se prezenta pentru a mă
conduce undeva, ci doar înaintam, printre sori şi planete, spre centrul
constelaţiei. Şi cum nu aveam prea multe soluţii, am îndreptat drezina către
planeta-capitală a Federaţiei Planetelor Centuriene. Pe măsură ce mă apropiam,
traficul stelar se intensifica, spaţiul galactic fiind invadat de nave venite
din toate colţurile galaxiei. Oprisem drezina pentru a lăsa să treacă un
cortegiu de nave centuriene, când văd apropiindu-se un curier centurian. El îmi
înmâna un bilet şi dispăru în galaxie. Am citit biletul: eram convocat în faţa
Primului Judecător al centurienilor... Fără-ndoială, el îmi va da a treia
probă, aşa că mi-am continuat drumul către capitala Federaţiei Planetelor
Centuriene, care nu era departe.
Capitala era o planetă foarte cosmopolită şi
modernă, în sensul centurian al cuvântului. N-a fost greu să găsesc locul unde
se afla Primul Judecător, organizarea Capitalei fiind impecabilă. Peste tot pe
planetă domnea ordinea, iar în centrul ei, într-o piaţă vastă se ridică un
templu astral, sediul Judecătorilor Centurieni. Ajuns acolo, mă întâmpină un
paznic centurian care îmi zise: „Excelenţa Sa, Primul Judecător te aşteaptă,
suflet rătăcitor! Urmează-mă!”. L-am urmat şi el m-a condus în Sala de Consiliu
a Judecătorilor Centurieni, unde, într-un jilţ de aur stelar, mă aştepta Primul
dintre Judecători. „Suflet rătăcitor, prin mine, Marele Consiliu Andromedian
îţi transmite a treia probă. Primele două le-ai trecut cu bine, aşa că uite ce
probă urmează: undeva, în Nebuloasa Andromeda, se află o pasăre
fantastică, unică. Ochii săi scânteiează de o lumină tainică, în jurul gâtului
penele îi strălucesc ca flacăra, deasupra capului are o creastă roșie al cărei
vârf lucește ca o stea și revarsă în întunericul nopții o lumină senină,
picioarele îi sunt roșii ca purpura, un cerc de azur îi învăluie aripile, iar
partea superioară îi este împodobită cu pene aurii. Este Pasărea Phoenix. Îi
vei fura oul şi-l vei aduce pe Proxima Centauri, galaxia cea mai apropiată de
Terra. Pe el vei presăra praful de stele trimis în Univers de inima ta pereche
şi pe care acum îl porţi în inimă, iar când din ou va ieşi o altă Pasăre,
iubirea voastră va renaşte astral şi aşa vei trece proba. Dacă nu vei reuşi,
iubirea voastră va muri, iar tu vei rătăci prin Univers, o eternitate, fără
nădejde şi fără inima pereche cu care n-ai făcut întregul perfect. Acum,
du-te!”. Am ieşit din Sala de Consiliu şi m-am îndreptat către drezina mea
galactică şi caii săi de foc, fără să ştiu cum ar trebui să procedez pentru a
trece de a treia probă cu succes.
Va urma
